Cuvântul „devlă” provine din limba romani (limba romilor) și a intrat în argoul românesc, fiind folosit frecvent în expresii populare sau glume. În funcție de context, termenul poate avea mai multe sensuri, dar cel mai cunoscut este legat de corpul uman.
Originea cuvântului
- În limba romani, „devel” înseamnă Dumnezeu. Prin derivare, „devlă” a ajuns să fie folosit și în română cu alte înțelesuri.
- În argoul urban românesc, „devlă” a căpătat un sens figurativ și colocvial.
Sensuri și utilizări
- Capul omului – în limbaj familiar sau glumeț, „devlă” înseamnă „cap”.
- Exemplu: „M-am lovit la devlă” = „M-am lovit la cap”.
- Este adesea folosit cu nuanță ironică sau pentru a diminua gravitatea situației.
- Dumnezeu – în utilizarea originală din romani, „Devla” desemnează divinitatea.
- Exemplu: „O, Devla!” = „O, Doamne!”.
- Această formă apare mai ales în expresii religioase sau în comunitățile rome.
Expresii populare cu „devlă”
- „Mă doare devla” – „Mă doare capul”.
- „Și-a spart devla” – „Și-a spart capul”.
- „O, Devla!” – exclamație de rugăciune sau uimire, echivalentul lui „O, Doamne!”.
Registrul de utilizare
- Familiar / colocvial – când este folosit pentru „cap”, apare mai ales în vorbirea de zi cu zi, dar nu în contexte oficiale.
- Religios (în romani) – când este folosit cu sensul de „Dumnezeu”, are valoare sacră și este utilizat în formule de rugăciune.
Concluzie
„Devlă” are două sensuri principale: în limba romani înseamnă Dumnezeu, iar în argoul românesc desemnează capul unei persoane. Este un cuvânt colorat, cu rădăcini culturale și religioase, care și-a câștigat locul atât în expresii amuzante din vorbirea de zi cu zi, cât și în limbajul spiritual al comunităților rome.
